 |
| Alcoolul,ploaia si timpul... |
Pensulele lasa pete chihlimbarii pe foaia alba pentru acuarela... ilustind niste flori de cimp.
S-au umplut toate,una cite una, cu maci rosii si hortensii, de un roz- purpuriu.
Apropo de hortensii,sunt ravasitor de frumoase!
O noapte dureros de lenta, se lasa deasupra orasului, presarat cu lumini argintii si bintuit de umbre nude.
Inspir adinc si cu nesat aerul noptilor de vara.
Printre bezna fada a noptii se zareste albastrul mediteranean al cerului.
A mai trecut o zi teribil de repede...si de vag.
S-au mai fumat zece tigari ieftine.
Am aruncat zece gazete,primite gratis in statia de metrou.
S-au mai scurs o suta de pagini din 50 de umbre ale lui Grey de E.L.James si o infinitate de zile in care am preferat sa nu-ti scriu...din durere,din disperare si din iubire.
A mai trecut o zi cu Frank Sinatra in casti si Martini Bianco...
Au mai trecut prin fata-mi o mie de barbati si o suta de femei, imbracate in alb...cu flori in par si zimbete molesitoare.
Un nou iunie,alearga grabit ca si in ultimii zece ani, de cind imi mai amintesc.
Naivitatea era o maladie contagioasa...atunci.
Imi pastrez parca aceleasi trasaturi...si aceleasi rochii cu flori,cu exceptia sufletului care a adaugat mai multe rani si compromisuri.
Creierul ruleaza frinturi de imagini cu bujori de un roz-nepamintesc...mai aud si acum ultimul sunet al ultimului clopot din ultima zi...de scoala.
Din ziua aceea,copiii rebeli din noi s-au tot transformat in femei senzuale si barbati timizi ...
Am pierdut notiunea timpului.
Pe rafturile de carti dormiteaza, subit, praful.
Demult n-am mai scris un vers...confuz si morbid de singuratate.
Mi se intimpla uneori sa scriu mult si uzat, azi aproape ca nu mi se mai intimpla sa scriu deloc...de parca am fi murit toti...si actorul,si pictorul,si scriitorul.
Kremlinul e un criminal...in serie.
Pe pervazurile geamului, zac,inflorite, ghiveciuri cu violete africanesi sticle goale de tempera...minjite de colbul pe care l-a lasat vremea.
Buretele care sterge tacerea din ochi e alcoolul,ploaia si timpul.
Timpul.
Je suis un hommme immortel.
Pina la o noua intilnire!
S-au mai fumat zece tigari ieftine.
Am aruncat zece gazete,primite gratis in statia de metrou.
S-au mai scurs o suta de pagini din 50 de umbre ale lui Grey de E.L.James si o infinitate de zile in care am preferat sa nu-ti scriu...din durere,din disperare si din iubire.
A mai trecut o zi cu Frank Sinatra in casti si Martini Bianco...
Au mai trecut prin fata-mi o mie de barbati si o suta de femei, imbracate in alb...cu flori in par si zimbete molesitoare.
Un nou iunie,alearga grabit ca si in ultimii zece ani, de cind imi mai amintesc.
Naivitatea era o maladie contagioasa...atunci.
Imi pastrez parca aceleasi trasaturi...si aceleasi rochii cu flori,cu exceptia sufletului care a adaugat mai multe rani si compromisuri.
Creierul ruleaza frinturi de imagini cu bujori de un roz-nepamintesc...mai aud si acum ultimul sunet al ultimului clopot din ultima zi...de scoala.
Din ziua aceea,copiii rebeli din noi s-au tot transformat in femei senzuale si barbati timizi ...
Am pierdut notiunea timpului.
Pe rafturile de carti dormiteaza, subit, praful.
Demult n-am mai scris un vers...confuz si morbid de singuratate.
Mi se intimpla uneori sa scriu mult si uzat, azi aproape ca nu mi se mai intimpla sa scriu deloc...de parca am fi murit toti...si actorul,si pictorul,si scriitorul.
Kremlinul e un criminal...in serie.
Pe pervazurile geamului, zac,inflorite, ghiveciuri cu violete africanesi sticle goale de tempera...minjite de colbul pe care l-a lasat vremea.
Buretele care sterge tacerea din ochi e alcoolul,ploaia si timpul.
Timpul.
Je suis un hommme immortel.
Pina la o noua intilnire!
.jpg)
.jpg)
.jpg)
