A lasat dusul sa curga...

A lasat dusul sa curga prin parul ei,a crezut ca se va elibera de orice deznadejde.
Geamul e larg deschis, iar draperiile sunt aruncate in parti.
Ploua.
Ploua pe suflet,apa curge siroaie.
Parul s-a lipit tot de scalp.

Rochia uda-i cade de pe umeri.
Pe geam sta un pahar cu wisky.Spatele e plin de apa.
Dusul parca e vesnic,nu se mai opreste.
Pielea e matasoasa si trista.
Incet si melancolic ploaia i-a udat si sufletul.
Se prelinge pe buzele reci.
Si dusul s-a cufundat in ploaie.
Si paharul cu wisky s-a pierdut prin ploie.
Si ea a disparut in ploaie.
Timpul le sterge pe toate.
Dincolo de fereastra o femeie fumeaza, sta in ploaie...
Parul ud si rochia-i lipita de corp.
Iar ploua.
Pacat ca e departe si marea.
Ne-am arunca toti in ea cu tot cu deznadejde.

Despre fericire...

Fericirea nu e altceva decit o penita aruncata in cerneala care uneori scrie, alteori lasa urme ,si din cind in cind zgirie taios pe hirtie.
Lasa uneori hirtia fisurata.E cautata vieti intregi.Ramine citeodata negasita.
E o iluzie.
O realitate aparenta.
E aruncata deseori,cautata de la inceput,plina de zdrente si aruncata in mare.
Fericirea e o stare sau o maladie,e o simpla senzatie.
E atingerea miinii unei femei,sau unui copil, e un parfum intr-o sticluta mica pe care nu-l poti pulveriza pe tine.
As face-o de fiecare data, daca ar fi parfum...
Dar nu e...
E un etern santier in care munca nu are niciodata sfirsit.
Orice ar fi ,sau n-ar fi fericirea pentru tine as vrea sa-ti zic sa nu incetezi niciodata sa iubesti oricit de dezamagit nu ai fi.
Sa uiti tot orice ti s-ar intimpla.
Sa-ti aduci aminte de clipele triste cu zimbet si impacare cu tine.
Sa te accepti oricum nu ti-ar parea ca arata corpul si sufletul tau.

Sa mergi cu capul sus chiar si pe acolo unde crezi ca nu poti...

Craciun fericit!

E ajun de Craciun, ard luminite si se aud pasii trecatorilor care scirtiie prin zapada cristalizata de ger...

E vremea colindelor,e vremea clopoteilor.

E sarbatoarea sarbatorilor.

Nasterea Domnului a semanat pe pamint lumina si bucurie nemarginita.

Curge vinul in pahare si fierb sarmalele.

In coltul casei zimbeste bradutul impodobit,isi tine cu mindrie globurile colorate si steluta in virf.

 Cadourile isi asteapta rindul.

Zapada pura straluceste ,trece cite o saniuta pe drum si cite un copil grabit sa ajunga acasa.

Are nasucul inghetat si manusile ude,duce dupa el o saniuta veche si ruginita,dar care poarta amintirea anilor si frumusetea iernii.

Iti mai amintesti de timpurile acelea?

De timpurile in care ardeau facliile,mama punea pe masa bucate iar tata arunca lemne in cuptor.

Aveai pe marginea scanului o rochita micuta si rosie,calcata,care astepta s-o imbraci.

Purtai doua cosite lungi,mama zicea ca-s cosite de sarbatoare.

Ciubotelele mici te asteptau.

Nu prea era sampanie,dar eram foarte fericiti cu vin.

Nu aveam croissante,dar aveam biscuiti de casa si portocale.

A trecut mult timp.

De Craciun nu vreau sa fii singur,nu vreau sa fii trist,vreau sa zimbesti...

Linistea sufleteasca si caldura sa-ti  inunde sufletul si inima.

Iar ,tu cea mai gingasa fiinta nu uita de rujul acela rosu si de rochia cu pliuri.

Intra in spiritul Craciunului, primeste toata bucuria acestei sarbatori .

Aminteste-ti ca cei dragi te asteapta, se gindesc la tine, oriunde te-ai afla.

      Nu inceta sa visezi.

 Craciun Fericit!

Studiu despre subsemnat

Te văd pe geam în fiecare dimineaţă, ai aceeaşi ochi negri.
Trăiesc vis-a-vis de casa ta, vad cum iese o femeie de la tine...
În fiecare zi o dama diferita, se arată şi dispare.
 Tu esti trist.
Au toate acelaşi destin, trec întrun halou de uitare...
Le treci tu defapt.
    Azi a fost prima data cind ai iesit din casa singur.
Au plecat toate.
Seara te întorci, timid şi tăcut.
Rar, te mai vizitează o femeie.

Ramîi la fel de tulburat.
Din umbră te iubesc.
Din spatele draperiilor.
Plouă iar.
      A trecut mult timp, şi din toate femeile cu mască, nimeni nu a facut lumină în sufletul tau.
Scrie dureros de lent, subsemnata.
Subsemnatului.