E ajun de Craciun, ard luminite si se aud pasii trecatorilor care scirtiie prin zapada cristalizata de ger...
E vremea colindelor,e vremea clopoteilor.
E sarbatoarea sarbatorilor.
Nasterea Domnului a semanat pe pamint lumina si bucurie nemarginita.
Curge vinul in pahare si fierb sarmalele.
In coltul casei zimbeste bradutul impodobit,isi tine cu mindrie globurile colorate si steluta in virf.
Cadourile isi asteapta rindul.
Zapada pura straluceste ,trece cite o saniuta pe drum si cite un copil grabit sa ajunga acasa.
Are nasucul inghetat si manusile ude,duce dupa el o saniuta veche si ruginita,dar care poarta amintirea anilor si frumusetea iernii.
Iti mai amintesti de timpurile acelea?
De timpurile in care ardeau facliile,mama punea pe masa bucate iar tata arunca lemne in cuptor.
Aveai pe marginea scanului o rochita micuta si rosie,calcata,care astepta s-o imbraci.
Purtai doua cosite lungi,mama zicea ca-s cosite de sarbatoare.
Ciubotelele mici te asteptau.
Nu prea era sampanie,dar eram foarte fericiti cu vin.
Nu aveam croissante,dar aveam biscuiti de casa si portocale.
A trecut mult timp.
De Craciun nu vreau sa fii singur,nu vreau sa fii trist,vreau sa zimbesti...
Linistea sufleteasca si caldura sa-ti inunde sufletul si inima.
Iar ,tu cea mai gingasa fiinta nu uita de rujul acela rosu si de rochia cu pliuri.
Intra in spiritul Craciunului, primeste toata bucuria acestei sarbatori .
Aminteste-ti ca cei dragi te asteapta, se gindesc la tine, oriunde te-ai afla.
Nu inceta sa visezi.
Craciun Fericit!
