Duminica.
Aprilie.
Ard felinarele pe strazile vide si singuratice, in zarea serii pluteste veninul, imi inunda creierul, se scurge prin vene...
Regretele si vinul injecteaza sufletul.
Din fluturele mort, curge cenusa, Frank Sinatra...
In glastra zac, lipsite de vigoare, niste flori, si-alaturi carti, amintiri prafuite si frig, valiza cu vise moarte, imprastiate, pareri de rau, masti nude.
Peretii goi.
Peretii goi.
De ce oamenii ranesc?
De ce fluturii mor, cu aripile frinte, ingenunchiati si fazi?
De ce numerele prime sunt singure?
De ce se fac promisiuni desarte?
De ce traim cu iluzii?
De ce convetuim toti, cu o singura dama, ieftina si seducatoare, singuratatea...
De ce ne otravim sufletele?
Cu cafea ieftina, cu tigari, cu oameni mici si ispite...
Ma dor gindurile, razboiul si fata mea, anonima.
Lacrimile, plecarile si domnul meu perfid...
De ce fluturii mor, cu aripile frinte, ingenunchiati si fazi?
De ce numerele prime sunt singure?
De ce se fac promisiuni desarte?
De ce traim cu iluzii?
De ce convetuim toti, cu o singura dama, ieftina si seducatoare, singuratatea...
De ce ne otravim sufletele?
Cu cafea ieftina, cu tigari, cu oameni mici si ispite...
Ma dor gindurile, razboiul si fata mea, anonima.
Lacrimile, plecarile si domnul meu perfid...
