Fumator de secunde...

 

Aprilie, simbata.

Ploua diabolic.

In surdina s-aude un flaut, cintind.

Cerul desenat in acuarela, imprastie flori de cires si stropi de apa pe drumul meu, spre tine...

Spre portile raiului.

Orasul danseaza, s-a luat de mina cu umbrelele.

Miroase a iarba si a... viata.

Iar, eu, idolatrizez, cartile, florile, si pe mama.

Vinul, stelele si noaptea.

Filosofia si marea.

- Dar tu?

- Tacerea dintre noi si restul lumii.

Suntem doi cersetori.

De iubire si singuratate, in sevraj.

Cumparatori de praf de stele.

Si vinzatori.

De vise.

Stinse.

Doi consumatori de carte si de vreme.

Doi actori de duzina.

Timpul fumeaza, nervos, secunde, pe veranda inimilor noastre.

El e asasinul florilor de cires.

Asasinul plecarilor si revenirilor.

Criminal al luminii si intunericului.

O singura dama, ieftina si seducatoare...

 




Duminica.

Aprilie.

Ard felinarele pe strazile vide si singuratice, in zarea serii pluteste veninul, imi inunda creierul, se scurge prin vene...

Regretele si vinul injecteaza sufletul.

Din fluturele mort, curge cenusa, Frank Sinatra...

In glastra zac, lipsite de vigoare, niste flori, si-alaturi carti, amintiri prafuite si frig, valiza cu vise moarte, imprastiate, pareri de rau, masti nude.
Peretii goi.

De ce oamenii ranesc?
De ce fluturii mor, cu aripile frinte, ingenunchiati si fazi?
De ce numerele prime sunt singure?
De ce se fac promisiuni desarte?
De ce traim cu iluzii?
De ce convetuim toti, cu o singura dama, ieftina si seducatoare, singuratatea...
De ce ne otravim sufletele?
Cu cafea ieftina, cu tigari, cu oameni mici si ispite...
Ma dor gindurile, razboiul si fata mea, anonima.
Lacrimile, plecarile si domnul meu perfid...