marți, 29 decembrie 2015

Confesiuni nocturne













   





-Ador ploaia!
-...
-Noaptea,vinul si pe tine!
-Noi facem parte din spectacolul noptii?
-Eu...cred ca da.
-Tu,crezi ca ma cunosti,dar defapt...
-De fapt tu,esti o fetita mica.
-Eu sunt un colectionar,sarac, de fluturi morti...am doar un fluture.
 Pe tine.Umple-mi paharul cu vin!
 Si...aprinde-mi o tigara!
-Nu plinge!
-Iarta-mi iubirea fugara!
    E 00:59,decembrie,marti!
Prin geam se vede bezna,copacii goi si tristetea lor!
S-aud risete hilare de femei.
Sunt ultimele zile de decembrie!
A mai trecut un an,la fel de repede ca ultimii zece si ca ultimul joc de poker...si ca ultima confesiune nocturna,facuta demonului meu,intr-o mansarda,la periferie.
Mi-am scos fluturele din buzunar,sa zboare,pina cad zorii peste noi.
Prin vene imi curge vinul si versurile lui Eminescu.Ochii mei fug spre cerul instelat.
Caut avioane de hirtie.
Sticle de vin,goale,zac pe podeaua rece.
Miroase a vin si a creier ars.
Trecutul,cu manusi albe,cauta sa ma imbratiseze.
Ma arunca spre poteci fara sfirsit,spre infinit...eu sunt un calator.
Pierdut in timp!
Sufletu-mi pluteste prin decoruri ireale,iar pe retina,imi apar...trasaturile tale halucinante si ochii de cafea!
N-as vrea ca timpul sa decida ultimul vals,si...nici sa-mi vad iluziile,cu aripile sfarimate.
El e un asasin.
Ucide tot...nepasator.
Tacerea se izbeste haotic de peretii odaii mele.
Pe cind,ieri era asa devreme.
Si azi,deja-i ,atit de tirziu...