Confesiuni nocturne

   





-Ador ploaia!
-...
-Noaptea,vinul si pe tine!
-Noi facem parte din spectacolul noptii?
-Eu...cred ca da.
-Tu,crezi ca ma cunosti,dar defapt...
-De fapt tu,esti o fetita mica.
-Eu sunt un colectionar,sarac, de fluturi morti...am doar un fluture.
 Pe tine.Umple-mi paharul cu vin!
 Si...aprinde-mi o tigara!
-Nu plinge!
-Iarta-mi iubirea fugara!
    E 00:59,decembrie,marti!
Prin geam se vede bezna,copacii goi si tristetea lor!
S-aud risete hilare de femei.
Sunt ultimele zile de decembrie!
A mai trecut un an,la fel de repede ca ultimii zece si ca ultimul joc de poker...si ca ultima confesiune nocturna,facuta demonului meu,intr-o mansarda,la periferie.
Mi-am scos fluturele din buzunar,sa zboare,pina cad zorii peste noi.
Prin vene imi curge vinul si versurile lui Eminescu.Ochii mei fug spre cerul instelat.
Caut avioane de hirtie.
Sticle de vin,goale,zac pe podeaua rece.
Miroase a vin si a creier ars.
Trecutul,cu manusi albe,cauta sa ma imbratiseze.
Ma arunca spre poteci fara sfirsit,spre infinit...eu sunt un calator.
Pierdut in timp!
Sufletu-mi pluteste prin decoruri ireale,iar pe retina,imi apar...trasaturile tale halucinante si ochii de cafea!
N-as vrea ca timpul sa decida ultimul vals,si...nici sa-mi vad iluziile,cu aripile sfarimate.
El e un asasin.
Ucide tot...nepasator.
Tacerea se izbeste haotic de peretii odaii mele.
Pe cind,ieri era asa devreme.
Si azi,deja-i ,atit de tirziu...

Celebrului meu anonim...

Decembrie,joi,seara!
Fierbe cafeaua!
Farurile ard.
Citesc...
O gazeta prafuita de la taraba de vis-a-vis.
Imi arunc privirea peste geam,trecatorii alearga,grabiti si inghetati.
Barbatii,aroganti duc femei fine de brate,le pun masti de huma pe ochi.
Un fotograf se-nghesuie pe banca,sa prinda...
Imaginea Craciunului.
Ma bintuie imagini cu Chisinaul,cu pictorii,cu mine.
Sunetul clapelor,ruginite de pian,imi suna,in creier.
Miroase a brad si a fum de tigara,si...a tine.
Desenez in rosu fericirea,pasiunea...pentru tine,pentru omul fluture.
Noaptea te eliberez din cartea-mi, in care te pastrez.
Sa zbori...
Sunt o schizofrenica,iar tu un fluture nebun.
Te-am ucis,sa nu mi te ia nimeni si...te-am pun intr-o carte
Te port in buzunarul de la piept,sub dantela sufletului.
Te ascund sa nu te vada nimeni.
Sunt o asasina.
Port un fluture mort in buzunarul de catifea al bluzei.
Ei nu stiu ,defapt, ca tu,noaptea invii...
Ascult vocea ta si a marii,iarna.
Ma cufund intr-o melancolie funestra pe faleza marii inghetate,am sufletul sfisiat.
Celebrul meu anonim,ce-ai vrea sa fii,in noaptea aceasta...teribil de frumoasa?
Inger sau demon?
Sa stii ca eu,te astept,ca si cind...
Numai demoni.
Ar mai fi ramas.
Pe pamint.
Craciun fericit!
Iarta-mi inspiratia bolnava!

Demonului meu...

Inger si demon,esti...

-Aprinde-mi o tigara!
-...
-Ti s-a terminat vinul din pahar!
-Preferi sa taci?
-Prefer...sa-ti dau aripi.Sa zbori.Sa te prefac in inger.
-Sa ma imbrac in alb?
-Sa te imbraci in demon...inger!
E decembrie,tirziu.
Miroase a portocale, a vin fiert si a scortisoara...si a tine!
Noaptea isi imprastie boltile de argint, pe umerii viselor mele.
Avioanele de hirtie zac, pe pista-mi incarcata cu regrete.
Timpul s-a umplut de...absenta ta.
Ma imbat cu vin,uitare temporara si iluzii.
Port pe retina privirea ta,nemarginita,nedefinita geometric...
Si...
Si toti demonii tai.
Imaginea Chisinaului ma asfixiaza,si centru vechi,si pictorii...cafeaua...
Si ultimu' tango...
Si ultimii ochi tristi.
Disperata,ma caut prin ginduri,numar clipele cu precizia unui cronometru vechi si fad.
Domnul meu isi pierde noptile in pahare cu picioare lungi,in intunericul pervers al oraselor voalate in alb!
In avioane de carton cu elice.
Te mint.Noi nu suntem prieteni.
Teribil de inghetata...sunt.
Sunt un actor ,intr-un teatru mic si murdar.
Evadez,intr-un tirziu din universul tau.
-Ai venit?
-Da.
-Si eu ,care credeam...
Esti departe si...esti lumea mea.
Pe geam ,zac ,florile,cu care mi-ai umplut sufletul si...
Si cartile pe care le-am cumparat...cind ai plecat.
Iarta-mi dependenta...de tine,gindurile adunate,alcoolul care-mi curge prin vene si noptile-mi pierdute in centrul Chisinaului...

Monolog fara sens si cuvinte...

Iulie...

Isi numara grabit firele de nisip, de pe tarmul inspumat al marii.

Apusul liliachiu, se lasa, desubtul zarii mediteraneene.

Valurile danseaza-n tacere, in larg,vapoarele huruie timid,iar,eu...

Confuza si fada ,imi asez umbra pe sezlongul impletit, din vise de vara.

Imi pierd noptile ,in piciorul paharului,rosu,cu vin.

Iar,diminetile,in aroma cafelei tirzii.

Miroase a floare de tei si a Chisinau...

Un pian cinta,talpile-mi ard, pe nisipul fierbinte si gol.

Poalele rochiei albe,curg lin si s-astern pe tacerea dintree noi doi.

-Aprinde-mi o tigara!

-Ai venit?

-Si eu care credeam, ca n-ai sa mai vii niciodata.

 Si ca...n-am sa te mai vad nici in vise.

- Iarta-ma, ca nu te-am cautat,in infinitatea  aceasta de zile.

-Ma indragostesc de fiecare data mai mult...si pling de fiecare data cind pleci.

-Tu,imi umpli sufletul de flori si te duci...

Se sting luminile,orasul adoarme si se cufunda...in intuneric.

Inca o vara isi scurge nisipul fierbinte intr-o veche clepsidra.

Inca un monolog fara sens si cuvinte.

Noapte buna Chisinau!