Cu dragoste despre Chisinau...

Diminetile nocturne incep,cu rasaritul in fata si cafea,pe terasa de la parter.
Noptile sunt tot mai scurte ,iar zorii tot mai aproape.
Magnoliile isi legana petalele,impunator de frumos.
Vintul plimba florile uscate de mar pe ulite.
Pe geam zac,cartile,cu coperti groase si invechite de timp.
In colt,dormiteaza subit, valiza cu sufletu-i rece si fad.
La geamul de vis-a vis un domn distins, cu un iz clasic isi citeste ziarul.
Fumul tigarii se ridica domol,cu razele de lumina spre cer.
Draperiile innecate in colb stau lipite de peretele sur, in asteptarea reintoarcerilor.
Centrul capitalei e impinzit de tei infloriti si-i inmuiat in parfumul castanilor alb-imaculati.
    In cabina telefonului public sta un barbat, cu receptorul in mina...
Suna insistent.
Traficul e infernal.
Femeile senzuale,imbracate fin,cu parul ca focul, intregesc decorul.
Se plimba in perechi,tinindu-se de brate.
Terasele sunt intesate de oameni.
In noapte felinarele ard,luminind cladirile arhaice.
Masinile alearga grabite printre strazile pustii...printr-o alta lume,care noaptea... dispare.
Sufletul prinde aripi.
Singur si confuz,mediteaza...
Se lasa linistea muta a serii.
 Chisinaul de altadata-i in floare si extaz.
Pe alei se vind bujori rozalii si rosii-purpurii,multimea pluteste printre ei ca stropii grabiti de ploie printre nori.
Privesc,ca un exaltat mintal,frumusetea Chisinaului de altadata.
 Daca stiam ca esti atit de frumos,ramineam sa te astept in statia de autobus...