Primavara frumoasa,iubire!

Se lasa apusul peste oras,luminile impinzesc cerul albastru-trandafiriu.
Lacoma,devorez multimea ce se indeparteaza cu rapiditate de statia de autobus.
Miroase a lacramioare si a primavara,dar e inca teribil de frig.
Rochia-mi alba,inunda sufrageria,plina cu vise.
Intunericul si tacerea mi-au coplesit odaile si gindurile.
Casele se inalta hidos,acoperind zarea cu umbre.
Ultimele zile de februarie, trec, tulbure si surde.
Sufletul zace tremurind,fara dantela,ca un actor jalnic si sarac,ce joaca...in spatele cortinei.
-O fi fiind si astfel de actori?
-Da,eu...n-am costum,nici rol,nici public...nu primesc flori si nici aplauze.Ma ascund doar in spatele cortinei sa vad cum joci tu!
-Avem priviri diferite.
-Lasa-ma singura,prietene!
Imi place,enorm, sa adulmec miezul noptii si rasaritul, dimineata.
In singuratatea mea.
Draperiile acopera geamul,prin care curge apusul si odata cu el...insul ce asterne cuvintele pe-o fila alba.
Lampa arde,anosta,deasupra teancului de carti de pe noptiera.
Tumultul de pe strazi  incetineste, domol.
Barbati si femei,cu flori in brate,trec pe ulitele inguste ale orasului.
Primavara pluteste,asteptind clipa!
Primavara frumoasa,iubire!