Aprinde-mi o tigara,te rog!

Nimic nu mai e ...ca altadata.

-Aprinde-mi o tigara,te rog!
Fac naveta in fiecare zi prin timp, prin vise,printre rasarit...si apus.
Dezolanta,ma gindesc la ultimele zile de decembrie,la fulgii care cad si la pilotul care zboara.
E o chimie intre noi si...cind trece clipa plecam toti.
Statia de autobus e goala si impovarata de placi cenusii.
Luminile orasului curg,zdrobind cerul albastru-fad.
Tarabele zac,acoperite de gazete,niciodata nu sunt mai intesate decit la sfirsit de an.
-Femeile...
-Ah, femeile!
-S-au imbracat in alb,toate.
-Si barbatii?
-Barbatii cumpara brazi,inalti si vii.
-Si tu?
-Eu nu mai stiu ...
M-au devorat amintirile.
Ar fi prea frumos sa cinte un pian.
Kremlinul nu-i decit un asasin care ma urmareste cu imaginea-i teribila.
Caut prin cosul cu vise stinse,iluzii.
Prin cafenelele de via-a-vis s-aud chitarele,ce alearga prin fum si alcool.
Mi-au inghetat miinile si sufletul.
Tramvaiul a atipit,in ultima statie.
Si parca nimic nu mai e...ca altadata,cind miliarde de stele goneau prin cringul cerului.
Dragul meu,cel care inca mai citesti, sa ai un sfirsit de decembrie frumos,suav si dulce!
Fulgi de nea,sa cada,asupra fericirii tale!