 |
Azi,sau miine,sau in alta zi,tuturor ni se intimpla sa atingem stelele.
Ni se intimpla sa gresim,sa invatam din greseli.
Ni se intimpla sa ne simtim singuri,si de cele mai multe ori sa fim.
Trecem in capitolele vietii noastre oameni nepotriviti,oameni care ne imbatrinesc chipurile.
Intilnim barbati care ne sterg zimbetul si luciul,barbati care vor sa ne mutileze personalitatea.
Ne fura visele.
Ne trezim in dimineti nocturne si adormim in nopti tirzii.
-Buna dimineata!?
-Pleci?
-As putea sa nu plec?
E canapeaua din antreu care te intreaba in fiecare dimineata.Ea e la fel ca si valiza.
Ambele au suflet.Singura diferenta e ca una te asteapta sa revii,iar cealalta,de undeva din adincul sufletului ei te roaga sa pleci.
Stupida diferenta.
Intre peretii inimii,noi avem alta viata,iar dincolo de peretii sufletului ne dorim alta viata.
Ni se mai intimpla sa fim raniti,tavaliti in praf,in scrum...
Finalul vine cu o ploaie de lacrimi.
Nimeni nu te intreaba daca e devreme sau tirziu.
Nimeni nu te intreaba daca de sarbatori ai un brad.
Si tot acelasi nimeni nu te intreaba de ce nu mai zimbesti.
Ne construim insule pentru a ne plasa acolo visele.
Ne facem tatuaje pe inima pentru a ne plasa amintirile.
Inchidem usile odaii si in acelasi timp ale inimii.
Intodeauna in antreu doarme linistit o valiza.
Ea ar pleca oricind,te-ar insoti oriunde.
Daca i-ar permite,ar sta cu tine pe-un scaun.
In taxi urca ea prima.Iti sarbatoreste plecarea.
Eu,as vrea sa fiu un chevalet.
Ti-as fixa acolo viata pictind-o in mii de culori.
Intr-o zi toti o sa atingem stelele,doar ca ni se intimpla pe rind.
-Tu ce ai vrea sa fii?
-...
