 |
| Copil rebel... |
E ora 00:00.
Ploua...
Ma grabesc sa adorm,desi pleoapele grele nu mi se inchid.Trag draperiile si las mirosul de ploaie sa-mi patrunda odaia.Aroma florilor de tei imi atinge fiecare por,umerii,gitul si claviculele.Valizele dorm linga marginea patului,sunt pregatite parca de plecare...le iau cu mine.Ma trezesc in miez de noapte...privesc de pe geam cladirile,geamurile intunecate dormiteaza,aerul rece parcurge odaia.
A plouat toata noaptea.
Mi-am petrecu-to singura cu mine.
Ma urc pe bancheta din spate,soferul m-i se pare cam ciudat,poarta manusi negre de piele si cearcanele multor nopti nedormite.
Dimineata aceasta nocturna ma gaseste intr-un aeroport.Abea de se zareste traiectoria soarelui.
Terasele presarate cu trandafiri de un rosu purpuriu ma incinta.
E weekend,multi oameni pleaca...
Isi alunga toti rutina,marcind o noua destinatie.
Vad iarasi lacrimi...sincere,de aeroport.
La cheek-in ma intreaba unde plec?
Departe...
-Singura?
-Nu...cu sufletul meu,valiza mea, sufletul ei...
Am o durere imensa de cap,ce-ar fi o cada fierbinte si un martini.
Sa-mi incalzesc venele.
Decolarea a fost ca cele 15 secunde in care nu simti ce se intimpla cu tine.
De ceva vreme ma chinui sa scap de-o imagine in care erau doi ochi,lincezi...nu reusesc.
Ochii aceaia m-au facut sa-mi pierd ratiunea pentru citeva clipe,am ramas cu praful regretului si cu un tatuaj pe inima,iar restul e tacere.
Am umplut scrumiera cu ginduri,unele au ars,celelalte inca mocnesc pe jumatate vii.
Sunt un copil rebel,la rascrucea unor drumuri,intr-o dimineata nocturna...intr-un aeroport.
Pina la o noua intinire.
