M-as imbraca cu tine...

Prea departe...

A plouat peste tot orasul,mi-a udat sufletul pina la infinit.
Fugeam prin ploaie,ca o nebuna.
Cu tineretea-mi  umeda,pe buze si cu o umbrela, ma grabeam sa ajung intr-un apartament.
Visele ma sfisie.Cred ca pentru prima data mi-e atit de dor de tine.
Imi lipsesc niste brate.
O odaie,linistea,vocea ta si ploaia.
Ma lupt,ca un leu,cu singe ,cu propriile sentimente.
Acum,mai mult decit atunci,mi-e dor.
Mi-e dor si te caut.
N-am nevoie de cafea,nici de singuratate.
Doar de tine.
Ploaia ,ca un abis,mi-a inmuiat inima.
Mi-a lipit hainele de corp,iar apa cinta la pian pe umbrela.
Poate ca m-as porni, cu ochii inchisi,
spre tine, dar...
Dar,sunt departe.
Prea departe.
De tine.
Printre crengi isi face loc vintul.
Si frig imi e.
M-as imbraca cu tine,dar...
Esti prea departe.