Sunt 1001 nopti pe care eu le petrec in singuratatea mea.
Uneori mi-e frica ca o sa mi-o furi.Si de fiecare data mi-e frica sa traiesc cu ea.
Am fost atit de entuziasmata ca ma intorc in odaia mea.
M-am intors.
Din ce in ce mai mult si mai fregvent revin la tatuajul din inima.
Mi se goleste sufletul de flori, zboara toate,petala cu petala...
Nu ma mai flateaza nimic.
A trecut o zi cu greutate, o zi in care mi-am baut cafeaua seara,fara rom.
Prefer sa judec in tacere.
In surdina, nici-un tango,nici-o vioara...
Cu mult timp in urma mi-am cistigat dreptul sa privesc si sa tac.
Uneori privesc in gol,alteori te privesc de parca n-ai fi aici,defapt nici nu esti.
Confuza,pling in tacerea mea.
Imi las aripile in jos,rod cu carbunele pe-o pinza,un trandafir...
Uscat.
In curind se vor aprinde felinarele, e semn ca se apropie inca o noapte.
Terasele sunt goale, baiatul de serviciu stringe ultimele scaune.
Vintul sfisie frunzele,aduna praful pe geamuri si isi face loc in parul unor femei.
Nu pot sa nu remarc macii, ma innebunesc,sunt de un rosu ca focul.
Sunt singurii care imi acopera visele cu culoare.
Ii pastrez in buzunarul de la piept al sufletului.
As putea sa inund lumea cu cuvinte, dar mi-e mai usor s-o inund cu tacere.
Nu-mi deranja tacerea,nu-mi deranja singuratea.
Dragi cititori, nu lasa-ti pe nimeni sa va deranjeze tacerea...
Si singuratatea...
