A lasat dusul sa curga...

A lasat dusul sa curga prin parul ei,a crezut ca se va elibera de orice deznadejde.
Geamul e larg deschis, iar draperiile sunt aruncate in parti.
Ploua.
Ploua pe suflet,apa curge siroaie.
Parul s-a lipit tot de scalp.

Rochia uda-i cade de pe umeri.
Pe geam sta un pahar cu wisky.Spatele e plin de apa.
Dusul parca e vesnic,nu se mai opreste.
Pielea e matasoasa si trista.
Incet si melancolic ploaia i-a udat si sufletul.
Se prelinge pe buzele reci.
Si dusul s-a cufundat in ploaie.
Si paharul cu wisky s-a pierdut prin ploie.
Si ea a disparut in ploaie.
Timpul le sterge pe toate.
Dincolo de fereastra o femeie fumeaza, sta in ploaie...
Parul ud si rochia-i lipita de corp.
Iar ploua.
Pacat ca e departe si marea.
Ne-am arunca toti in ea cu tot cu deznadejde.