Pictor fara galerie si actor fara costum.

Urme negre pe hirtie alba...

Soarele a inundat Kremlinul cu raze reci de lumina.
Rind pe rind,frunzele, au cazut si s-au uscat.
Starea de somnolenta ma preseaza.
A imbatrinit garberoba.
S-au ofilit florile din glastra,iar pensulele s-au pietrificat...
Ca niste statuie.
Note de dor, de dragoste si dezolanta, curg pe foaia alba ,patata de tempera.
E seara iarasi.
S-au aprins focurile imprejurimii.
Am inceput sa-ti scriu de dimineata,dar nu reusesc.
Alerg dupa tine odata cu frigul de pe strada,odata cu tramvaiul...
Farurile se inalta in mijlocul orasului si sfirsesc la periferii.
La periferii au loc si povestile de dragoste.Pacat ca uneori sunt prea scurte si durerile prea lungi.
Si regretele...devorante.
Niciodata nu scriu mai mult decit la sfirsitul toamnei.
Sunt un actor, fara spectatori,cu o cortina mica si cu un singur costum.
Uitasem sa-ti zic, ca mai sunt si pictor...fara galerie.
Fara nume.
Anonim.
Am o sedila cu tempera,ulei,si culori...din cind in cind iti minjesc chipul pe pinza.
Sunt un maturator de praf de stele,si...
Duc in spate visele.
Mi-e greu sa respir si sa-mi amintesc ca te-am alungat pe tine pastrindu-ti doar umbra.
Ma bucura faptul ca vin noptile lungi de iarna,iar eu...am sa las tot felul de umbre negre pe foi albe.
Am sa scriu, despre mine, despre tine, despre nopti,despre valiza si despre buzunarul cu lumini al sufletului meu.