Femei fatale...parfumate fin!

In sufragerie miroase a tei uscat,a trandafir si iasomie.
Am ridicat draperiile...sa-mi intre in odaie ultimele clipe,inodore,de toamna.
Orasul se aprinde, lugubru in gri.
Luminile, efervescente, se imprastie deasupra-i ca o perdea auroasa.
Linia de masini de pe autostrada se intinde pina la infinit.
Femei si barbati,deopotriva, se plimba pe ulitele inguste si strangulate de Kremlinul sumbru.
Se tin in brate si-si zimbesc impudic.
In ultimele zile am tot privit femeile...inevitabile,cele care-ti taie respiratia.
Exceptionale.
Magnifice.
Paradiziace.
Serafice.
Superbe.
Celeste.
Senzuale.
Continua tu,sirul...
Femei fatale defapt...
    Le-am gasit oriunde,in statia de metrou,pe Arbat Street,in centru vechi , pe panourile publicitare.
De culoare,cu tenul masliniu,cu parul ca focul si ochii ca marea.
Parfumate fin si cu spatele drept.
Nuduri sau munti de stofa.
Minione,de pe catwalk,cu fata stearsa sau cu buzele de un roz-singeriu.
Le-am vazut plingind la cinema,citind ziarul in statia de autobus sau vinzind la taraba.
Imbracate in negru, de un mister inconfundabil,ori imbracate in alb,imaculat...platonic.
Dantela sau satin.
Cinta sau croseteaza.
Fumeaza trabucuri sau menta.
Cu maci,cu crini si cu bujori...in par.
Cu glezne fine ca coardele unei lire.
Din tablouri sau de pe scena de teatru,ori din spatele cortinei.
Din metropole sau din provincii mici.
In circiuma de vis-a-vis sau carindu-si pruncii in spate.
In fotografii alb-negru sau in revistele de moda.
La balurile venetiene sau la ritualurile funebre.
     Mi le-am inchipuit dansind tangou argentinian sau flameno.
 Devorind privirile barbatilor, imbracati in alb.
Cu rochii microscopice,de catifea rosie.
Am  pe creier tatuate o mie de imagini...cu femei.
Dac-as fi fost barbat...
-De ce iubesti o femeie?
-Pentru ca e feminina...
-Pentru ca inca mai poarta rochii cu flori...
-Pentru ca plinge trei sferturi din noapte si se trezeste...inocent de frumoasa.
-Pentru ca-mi poarta camasa...
-Nu pentru ca e perfecta,dar pentru ca e frumoasa!
Cred ca si pentru faptul ca e femeie.
Si pentru faptul ca e o simpla teorie in esenta careia nu vei intra vreodata.
Pina la o noua intilnire!

Pictor fara galerie si actor fara costum.

Urme negre pe hirtie alba...

Soarele a inundat Kremlinul cu raze reci de lumina.
Rind pe rind,frunzele, au cazut si s-au uscat.
Starea de somnolenta ma preseaza.
A imbatrinit garberoba.
S-au ofilit florile din glastra,iar pensulele s-au pietrificat...
Ca niste statuie.
Note de dor, de dragoste si dezolanta, curg pe foaia alba ,patata de tempera.
E seara iarasi.
S-au aprins focurile imprejurimii.
Am inceput sa-ti scriu de dimineata,dar nu reusesc.
Alerg dupa tine odata cu frigul de pe strada,odata cu tramvaiul...
Farurile se inalta in mijlocul orasului si sfirsesc la periferii.
La periferii au loc si povestile de dragoste.Pacat ca uneori sunt prea scurte si durerile prea lungi.
Si regretele...devorante.
Niciodata nu scriu mai mult decit la sfirsitul toamnei.
Sunt un actor, fara spectatori,cu o cortina mica si cu un singur costum.
Uitasem sa-ti zic, ca mai sunt si pictor...fara galerie.
Fara nume.
Anonim.
Am o sedila cu tempera,ulei,si culori...din cind in cind iti minjesc chipul pe pinza.
Sunt un maturator de praf de stele,si...
Duc in spate visele.
Mi-e greu sa respir si sa-mi amintesc ca te-am alungat pe tine pastrindu-ti doar umbra.
Ma bucura faptul ca vin noptile lungi de iarna,iar eu...am sa las tot felul de umbre negre pe foi albe.
Am sa scriu, despre mine, despre tine, despre nopti,despre valiza si despre buzunarul cu lumini al sufletului meu.

Poveste de toamna...

Noaptea bate-n geam cu praf de stele.

Fierbe cafeaua si doare,a murit ultima bruma de mister.

Sfirsit de tomna,tirzie, palida si seaca.

Dependenta de mine...

Dependenta de noapte...

Dependenta de suflet..

Dependenta de mare...

Dependenta de punctele de suspensie...

Sunt.

E o noapte alba in care vreau sa plec,sa ma dezbrac de temeri si sa ramin doar eu.

Nu stiu ce sa scriu, nu stiu ce ti-ar placea sa citesti,sau defapt stiu...

Ai vrea sa citesti textul de pe clavicule,tatuajul de pe inima sau poemele de pe suflet.

Apari imbracat in alb in toate visele mele.

-Esti absolut superba!

-De ce ai plecat?

-...?

-Esti imbracat in alb.

-Sa stii ca te iubesc cu mai multa pasiune decit atunci.

-Stiu...

-Ma iubesti pentru ca plec.

-Si eu...cred.

-Stii ca prin ochii tai vad lumea?

-Probabil.

Mai stiu ca intr-o zi am sa ma rup de univers si am sa vin la tine.

Intr-o zi am sa-mi imbrac sufletul in dantela alba, am sa-i cos aripi si am sa-l iau cu mine.
N-o sa-mi fie suficienta umbra ta pe care o pastrez si azi...
Trezindu-ma intr-o dimineata nocturna, am sa ma pornesc spre aeroport in speranta ca ajung la tine.
Si...
In speranta ca niciodata nu e tirziu.
Am inceput sa scriu acest text noaptea trecuta si e iarasi dimineata.
A trecut si dimineata defapt ca orologiu bate ora 12:00 .
Ce scurte sunt noptile si interminabile asteptarile.
O poveste de toamna frumoasa sa ai in suflet, dragul meu...
Cititor.
Pina la o noua revedere,reintilnire,rendez-vous,ori numeste-o cum vrei.