Compromis.

Descult-alerg prin ploaie,

Am flori de mac in par 

Iar, voalul de pe umeri-mi cade.

Dansez prin apa nuda

Cu zimbetul meu stins,

Miros de zahar ars,cafea si compromis...

Iluzia unei nopti de vara.

In ultimele nopti nu ma mai inspira nimic,nici singura carte pe care am luat-o cu mine,nici praful care doarme linistit pe coperta ei.Uneori,nustiu daca mai am capacitatea sa fac un rezumat al trairilor mele,pe zi ce trece mai ciudate.Nustiu cum mai arata lucrurile acelea minunate,macii,nucul batrin din ograda casei mele,nu pot nici macar sa-mi imaginez cum e Chisinaul de la parter.
Nustiu cum ar trebui sa fie un film,ca sa ma fascineze.
Nustiu ce m-ar fascina mai mult un tablou sau o fotografie veche.
Acuarela sau tempera?
Ochi inchisi sau porti deschise?
La ce bun mi-ar trebui un pian daca sufletul nu se poate atinge de clape.
Clape albe,negre,corozive...
Fara lacrimi...fara sunete.
Uneori linistea ma omoara,alteori i-as alunga pe toti din suflet,din timpane si din ginduri.
M-as urca pe-o arena,m-as lupta cu leul din mine...e atit de puternic incit uneori ma ucide cu egoismul lui,cu orgoliul.Atit de mic si atit de egoist.
El nu cunoaste orizontul prabusirii,nu stie sa traiasca printre oameni.
Oamenii nu sunt mai rai ca leii.
Leii percep apogeul,oamenii nu-l cunosc niciodata,din nemultumire.
Si obosesesti de masti si chipuri...
Si...
Pleci...cu iluzia unei nopti de vara care nu se mai sfirseste, in care vrei sa te reintorci acolo,sa calci pe nisip si sa te arunci in mare.

Confesiune.

Macii din vis...

Daca as fi fost o parte a zilei as fi ales noaptea.
Noaptea asta sunt departe... de orasul meu.L-a lasat acolo singur,e mai bine pentru ambii...
As putea sa ma reintorc.
Ador noaptea pentru tacerea ei.
Mi-e dor de mare,ii ador sunetul.Acolo timpul se opreste in loc.
Marea nu se schimba,sufletul e altul.
Ea e singura care...asteapta.
Ma asculta si nu-mi cere nimc in schimb.
Intr-o dimineata as vrea sa ma trezesc pe plaja,sa ma bucur ca exist,fara sa ma intreb de ce.
Sa ma urc la bord si sa ma- ndepartez fara sa ma intreb de ce.
Uneori gindurile ma rumineaza.
Eu intodeauna ma aflu in compania mea si...mai tot timpul..gindesc.
Rebela,singura si fara cafea.
Uneori mi-e teama...teama de mine,teama de regrete.
Mi-e teama ca nu te-am putut iubi cum ti-ai fi imaginat.
Mi-e teama ca am lasat un actor plingind.
Mi-e teama de egoimul salbatic ce ma domina uneori.
Mi-e teama de vise.
Mi-e teama ca viata s-ar rezuma la amintiri.
Mi-e teama si...ma doare.
Mi-e dor de parfumul copilariei.
Mi-e dor de cer,de cimpie,de florile de cires si de mine.

Dimineata nocturna.

Copil rebel...

                                                                                                                                                                                       







E ora 00:00.
Ploua...
Ma grabesc sa adorm,desi pleoapele grele nu mi se inchid.Trag draperiile si las mirosul de ploaie sa-mi patrunda odaia.Aroma florilor de tei imi atinge fiecare por,umerii,gitul si claviculele.Valizele dorm linga marginea patului,sunt pregatite parca de plecare...le iau cu mine.Ma trezesc in miez de noapte...privesc de pe geam cladirile,geamurile intunecate dormiteaza,aerul rece parcurge odaia.
A plouat toata noaptea.
Mi-am petrecu-to singura cu mine.
Ma urc pe bancheta din spate,soferul m-i se pare cam ciudat,poarta manusi negre de piele si cearcanele multor nopti  nedormite.
Dimineata aceasta nocturna ma gaseste intr-un aeroport.Abea de se zareste traiectoria soarelui.
Terasele presarate cu trandafiri de un rosu purpuriu ma incinta.
E weekend,multi oameni pleaca...
Isi alunga toti rutina,marcind o noua destinatie.
Vad iarasi lacrimi...sincere,de aeroport.
La cheek-in ma intreaba unde plec?
Departe...
-Singura?
-Nu...cu sufletul meu,valiza mea, sufletul ei...
Am o durere imensa de cap,ce-ar fi o cada fierbinte si un martini.
Sa-mi incalzesc venele.
Decolarea a fost ca cele 15 secunde in care nu simti ce se intimpla cu tine.
De ceva vreme ma chinui sa scap de-o imagine in care erau doi ochi,lincezi...nu reusesc.
Ochii aceaia m-au facut sa-mi pierd ratiunea pentru citeva clipe,am ramas cu praful regretului si cu un tatuaj pe inima,iar restul e tacere.
Am umplut scrumiera cu ginduri,unele au ars,celelalte inca mocnesc pe jumatate vii.
Sunt un copil rebel,la rascrucea unor drumuri,intr-o dimineata nocturna...intr-un aeroport.
Pina la o noua intinire.

Umeri goi.

 O alta vara.
E una aparent frumoasa,imbibata cu aroma curajului de a o lua de la capat.
Inchei fiecare zi alergind prin ploaie.
Vreau sa fug de aici pentru o clipa.
Centrul orasului,program incarcat,fast food si somn.
Toate pe-un decor.
Uneori am tot ce-mi trebuie,uneori nu am nimic.
Imi lipseste tot.
Trebuie sa inchid usa si sa plec.
Doar ca ceva ma mai tine,tatuajul de pe inima.
Am incercat sa-l caut dar,el nu mi-a raspuns.
Port amintiri frumoase pe creier.
Mi-e frica sa le las aici.
Ar fi trebuit sa-mi las si inima,dar...nu pot.
Linia de pornire e in permanenta linga mine.
 Un zimbet fals ,un joc.
M-as indragosti de tine.
De data aceasta as face-o cu mai multa pasiune.
As ramine in lumina reflectoarelor de pe cer pina in ultima secunda.
  Mi s-au golit sertarele creierului.
Am in miini telecomanda vietii mele.
Uneori,simt ca mi s-au epuizat motivele pentru povestea vietii mele.
Ma privesc dintr-un cinema...ma privesc dintr-o sala de teatru.
Inca ploua.
 Incerc sa privesc partea frumoasa a vietii.
Iubesc ploaia,inceputurile de vara,cimpurile cu maci,parfumurile fine si florile.
Ador rochiile vaporoase,barbatii in costum,claviculele si gitul gol.
Imi plac la nebunie inceputurile si fluturii.
Toate inceputurile au aroma de cafea.
Ador cerul albastru si rujul rosu...intilnirile in noptile ploioase si bancile din parc...stelele si vintul.
Parul rebel si ochii albastri.
Clipele in care sufletul imi vibreaza.
Amintirile si visele.
Povestile de dragoste.
Cartile si noptiera.
In unele nopti adorm cu o singura imagine pe retina ochilor,vad un port...apusul si pinzele albe.Ma trezesc cu marea la picioare.Gasesc acelasi rasarit, ma bucur de el pina il pierd.
  Ma uit cu groaza si admiratie cum dispare imaginea.
E timpul sa-mi fac valizele.
Scriu despre mine.
De ce?
Pentru ca ploaia mi-a udat sufletul...pentru ca ma aflu in singuratatea mea.
Orasul s-a aprins in intuneric,imi picteaza umbre pe umerii goi.
Dragilor,trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa a vietii,fericirea nu vine atunci cind avem cea mai mare nevoie de ea.

M-as imbraca cu tine...

Prea departe...

A plouat peste tot orasul,mi-a udat sufletul pina la infinit.
Fugeam prin ploaie,ca o nebuna.
Cu tineretea-mi  umeda,pe buze si cu o umbrela, ma grabeam sa ajung intr-un apartament.
Visele ma sfisie.Cred ca pentru prima data mi-e atit de dor de tine.
Imi lipsesc niste brate.
O odaie,linistea,vocea ta si ploaia.
Ma lupt,ca un leu,cu singe ,cu propriile sentimente.
Acum,mai mult decit atunci,mi-e dor.
Mi-e dor si te caut.
N-am nevoie de cafea,nici de singuratate.
Doar de tine.
Ploaia ,ca un abis,mi-a inmuiat inima.
Mi-a lipit hainele de corp,iar apa cinta la pian pe umbrela.
Poate ca m-as porni, cu ochii inchisi,
spre tine, dar...
Dar,sunt departe.
Prea departe.
De tine.
Printre crengi isi face loc vintul.
Si frig imi e.
M-as imbraca cu tine,dar...
Esti prea departe.