Astept soneria...

Azi bate ploaia in geam.Imi aminteste de tine.Cind ai plecat ploua.
Pe geam sta glastra cu flori care s-au uscat deja.
Ma ploua, ma uda...
Imi uda parul si sufetul.Imi uda visele.Le inmoaie, le imprastie.
Grabita le string.Le adun si mi le plasez inapoi.
In suflet,in corp.
Privelistea imi aduce doar ploaie.
As vrea sa fug.
Sa ma pornesc spre tine, sa te ajung, sa te gasesc.
Sa te gasesc in aeroport, sa te aduc inapoi.
Ma doare timpul.Fierbe cafeaua.
Supradoze de cofeina si de liniste.
Imi scot agrafa din par.Simt ca ma sufoca, ma stringe, nu ma lasa sa plec.
Dimineata a inceput greu, mai greu ca in alte zile.
Camera era acoperita de intuneric, nu m-am putut trezi.
Ploaia m-a sedat.Mi-a ramas de la tine parfumul inconfundabil si intepator.
Apa imi biciuieste spatele gol,vrea sa ma devoreze.Mi-am fixat privirea pe geam,poate gasesc o alta imagine.
Doi hulubi analizeaza pamintul.Ar fi vrut sa manince, dar asfaltul rece nu le poate oferi nimic.
Caldura si zimbetele au ramas in aeroport,intr-o ceasca de ceai negru, amar si fierbinte.
Am iesit de acolo bulversata.
Am aruncat paharul in cosul de gunoi si am fugit.
M-am grabit sa ajung in casa, la parter, unde nu e nimeni,unde am multa cafea, unde am intuneric...
Unde au mai ramas citeva picaturi de alcool si pasiune...
Unde mai este parfum...
Unde eu imi arunc in fiecare seara hainele grele...
Unde pot sa fiu cine vreau...
Unde pot sa pictez ce vreau...
Unde pot sa adorm...
Unde pot sa ma trezesc...
Unde pot sa-mi falimentez visele, sa investesc in ele.
Unde pot sa fiu cea mai puternica femeie din lume.
Unde pot sa fiu cea mai frumoasa femeie din lume.
Unde pot sa pling,fara sa ma vada cineva...
Unde pot sa rid necontenit...
Timpul ma preseaza, trebuie sa plec.
Nu mai pot sa ramin,desi...
As vrea...
As vrea sa ramin, sa te astept.
Sa astept soneria.
Sa astept sa intri.
Nici eu nu pot, nici tu nu poti.
Suntem prea departe.
Picaturile de ploaie imi aluneca, sa preling pe git si curg pe spate.
Plec.
Asteapta-ma sa revin, dragul meu cititor.