O cafea cu rom.

Inca e foarte frig.Se lasa norii grei ,deasupra sufletului.Ma pierd printre cearsafuri,draperiile acopera geamul cu intuneric.In curind pe cer o sa apara stelele precum ultimele licariri ale unei faclii.

-O cafea?

-Nu.

-Nu vreau supradoze,ar putea sa urmeze inca zece.

-O cafea cu rom?

-Da,doua...

Nu-mi place timpul.

Am in fata inca o pagina alba, care urmeaza sa fie asternuta.

Seara de ieri m-a gasit la teatru.Am mai vazut piesa aceasta.
Nu sunt  impresionata pentru ca am aceeasi stare.

Actorii pling...

La final  una din actrite intra in pielea personajului.

Nu poate iesi.

Cortina se inchide.

Defapt, eram abatuta din cauza unei povesti de dragoste si de viata cu final dramatic.
Absorb energia oamenilor.
Inca si azi sunt tulburata.
Dar timpul trece si doare.
Ieri a fost asa devreme si azi deja-i asa tirziu.
E un inceput de weekend posomorit in care as vrea sa ramin numai in  niste brate.
Iubesc singuratatea, doar ca uneori o fac cu mai putina pasiune.
De fiecare data fac notite fara rost.
Fiecare weekend se apropie ca o vesnicie si se consuma ca o tigara ieftina.
In fiecare weekend meditez despre vise.
Sesizez ca ma costa mult.
In unele zile ma sufoc.
In alte zile sunt fericita.
In unele zile visez.
In alte zile ma intorc inapoi la rutina.
In unele zile sunt bulversata...
In unele zile sunt teribil de trista.
Si in toate zilele sunt singura.
Defapt nu stiu ce imi lipseste.
Cu siguranta nu imi lipsesc cafenelele si dansurile tirzii.
Imi lipseste marea.
Imi lipseste o rochie neagra decoltata puternic.
Imi lipseste soarele si noaptea.
Nu e nici timpul sa plec si nici timpul sa-mi fac bagajele.
Sunt confuza.Uneori ma ridic, alteori cad cu aceeasi viteza
Imi lipseste o cafea cu rom.
Ramin aici ,in aceeasi odaie, unde  pot sa fiu cine vreau eu sa fiu.
Dragii mei ,un weekend superb.
Pina la o noua intinire.

Ultimul tango'...

Se scurge apusul.
Vine o alta noapte in care, se sting luminile, se lasa frigul.
O noapte in care aleile sunt goale.O noapte in care ma inspira stelele.
E una din noptile in care tu gindesti ca esti nefericit.
Te intrebi unde ai gresit.
De ce noaptea aceasta nu are contur?
De ce uneori fluturii sunt orbi?
De ce uneori fluturii  mor?
De ce in noaptea aceasta umbrele nu mai danseaza?
De ce in noaptea aceasta nu pot picta?
De ce?
Am ascuns ceasornicul, sa nu vad cum timpul zboara.
In toate noptile  ma grabesc sa plec.
Si plec...
Ma arunc sub dus.
Apa curge,imi uda visele, imi uda pielea,imi uda catifeaua.
Privesc pe geam, spre orasul care pare adormit .
Ploaia s-a oprit demult.
Talpile reci mi  s-au lipit de covorul moale.
Durerile de inima ma sufoca.
Nu ma lasa sa plec.
In odaie rasuna ultimul tango'.
Ascult.Ma intreb.
Ma imbrac.
Imi iau o rochie neagra mica, ca in fiecare noapte in care plec si ma intorc pina se lasa zorii.
O geaca de piele de aceeasi culoare imi acopera spatele zgiriiat de stropii de ploaie.
Parul imi aluneca rebel pe git.Beau vinul din pahar si plec.
Se aude scirtiitul cheii in usa si zgomotul tocurilor care se indeparteaza.
Ma urc pe bancheta din spate.Masina porneste fara nici-un zgomot.Si pentru ea e una din noptile in care mediteaza, in ar vrea sa ramina adormita intr-un garaj vechi si singuratic ,de la periferia orasului.
Vintul poleieste geamurile masinii cu praf gri.
Din ce in ce mai mult se face simtita tacerea noptii.
Orasul pare desprins dintr-o carte.
Frina brusca.
Cobor.Inchid usa si plec.
Din surdina se aude o muzica.
Aici nu cinta vioara, nici chitarele.
Nu cinta nici tambalul.
Aici scirtiie un nenorocit de aparat si o voce ragusita de tigari si energizante.
Ma apropii,intru, ma fac nevazuta prin multime.
Curge alcoolul in pahare.Se fumeaza intens.Pe bar arde un spectacol de foc provocat de alcool.
Femei singure.
Femei insotite.
Femei stralucitoare.
Femei cu rani necicatrizate.
Femei frumoase,imperfecte,de succes,obosite de casnicii perfecte.
Amanti jalnici imbracati la patru ace.
Dame de companie.
Au ochii incruntati si priviri seducatoare.
Au zimbete care inseala.
Asteapta sa-si vinda visele.
Parfumuri scumpe, pulverizate pe umere goale.
Tigari tari, intre degete fine.
Carti de joc si bani aruncati pe banda rulanta.
Ce imprevizibile sunt noptile.Cred ca vad doar fum.
Multimea danseaza,vorbeste,zimbeste,bea si plinge.
Multe povesti de viata si multi actori.
E una din noptile in care toti gindesc ca sunt nefericiti.
E una din noptile in care actorii traiesc aventuri infinite,omorite de zori.
Incep grabiti si sfirsesc consumati.
Privesc si tac.
In noaptea aceasta sunt un critic de teatru,obosit si beat de madrigalul care nu mai rasuna.
-Nu stii cine e femeia ceea de la bar?
-Nu...
-Nici eu.
-Pacat...
Se intreaba intodeauna doi chelneri.
Muzica imi sparge urechile.
Trebuie sa plec, pina nu se lasa zorii.
Plec, ma indepartez...
Ma urc din nou pe bancheta din spate, mai obosita.
Se aude zgomotul cheii in usa si tocurile care se apropie.
In casa nu e nimeni.
Rasuna ultimul tango'.
A mai trecut o noapte in care s-au mai stricat citeva pahare,s-au consumat zeci de sticle de wisky.
A mai trecut o noapte in care am vazut oameni nefericiti ,innecati in alcool.
Trag draperiile, ma afund in pernele moi si adorm.
Sunt oameni mai nefericiti.
Pina la o noua intilnire.

Astept soneria...

Azi bate ploaia in geam.Imi aminteste de tine.Cind ai plecat ploua.
Pe geam sta glastra cu flori care s-au uscat deja.
Ma ploua, ma uda...
Imi uda parul si sufetul.Imi uda visele.Le inmoaie, le imprastie.
Grabita le string.Le adun si mi le plasez inapoi.
In suflet,in corp.
Privelistea imi aduce doar ploaie.
As vrea sa fug.
Sa ma pornesc spre tine, sa te ajung, sa te gasesc.
Sa te gasesc in aeroport, sa te aduc inapoi.
Ma doare timpul.Fierbe cafeaua.
Supradoze de cofeina si de liniste.
Imi scot agrafa din par.Simt ca ma sufoca, ma stringe, nu ma lasa sa plec.
Dimineata a inceput greu, mai greu ca in alte zile.
Camera era acoperita de intuneric, nu m-am putut trezi.
Ploaia m-a sedat.Mi-a ramas de la tine parfumul inconfundabil si intepator.
Apa imi biciuieste spatele gol,vrea sa ma devoreze.Mi-am fixat privirea pe geam,poate gasesc o alta imagine.
Doi hulubi analizeaza pamintul.Ar fi vrut sa manince, dar asfaltul rece nu le poate oferi nimic.
Caldura si zimbetele au ramas in aeroport,intr-o ceasca de ceai negru, amar si fierbinte.
Am iesit de acolo bulversata.
Am aruncat paharul in cosul de gunoi si am fugit.
M-am grabit sa ajung in casa, la parter, unde nu e nimeni,unde am multa cafea, unde am intuneric...
Unde au mai ramas citeva picaturi de alcool si pasiune...
Unde mai este parfum...
Unde eu imi arunc in fiecare seara hainele grele...
Unde pot sa fiu cine vreau...
Unde pot sa pictez ce vreau...
Unde pot sa adorm...
Unde pot sa ma trezesc...
Unde pot sa-mi falimentez visele, sa investesc in ele.
Unde pot sa fiu cea mai puternica femeie din lume.
Unde pot sa fiu cea mai frumoasa femeie din lume.
Unde pot sa pling,fara sa ma vada cineva...
Unde pot sa rid necontenit...
Timpul ma preseaza, trebuie sa plec.
Nu mai pot sa ramin,desi...
As vrea...
As vrea sa ramin, sa te astept.
Sa astept soneria.
Sa astept sa intri.
Nici eu nu pot, nici tu nu poti.
Suntem prea departe.
Picaturile de ploaie imi aluneca, sa preling pe git si curg pe spate.
Plec.
Asteapta-ma sa revin, dragul meu cititor.

Eu.Un celebru anonim.Unul strain.

Mijloc de martie, noapte de martie
Totul incepe sa prinda viata.
Tarabe pline cu flori.
M-a impresionat foarte tare un ciine care timp de un an de zile in care trec prin aceleasi locuri, doarme linga o taraba.
M-a impresionat pina la lacrimi modul lui de a dormi linga picioarele stapinului sau,uneori trist, alteori vesel care vinde citeva flori.
M-a impresionat modul lui de a ridica capul la fiecare trecator care se opreste sa vada ce se vinde.
Lacrimioarele albe de azi ne parfumeaza viata.
O noua primavara.
Zimbete si perle...
Perle albe.
E ora 17:00, se aude soneria de la usa.
O fi cineva?
Nu.
Nu azi.
Azi toti sarbatoresc.Demult nu a mai fost nimeni prin vizita, doar prin suflet.
Soneria e din ce in ce mai insistenta.
Cine e?
Nu raspunde nimeni nimic.
Timida si bulversata de ultimele zile, alerg spre usa sa deschid.
Trag de usa metalica.
Nu pot sa cred.
E cineva cu flori.
Cu multe flori.
N-am vazut de mult timp atit de multe flori.
Rosii...
Trandafiri.
Dupa flori un om cu o valiza.
Putea fi un om cu un pian ,oricum nu puteam sa deslusesc imaginea.
Supradoza de cafea din ultimele zile mi-a creat o stare de calm nebun si respiratie grea.
Pur si simplu nu mai aveam senzatia de lumina.
In urmatoarele citeva secunde nu-mi amintesc cum a intrat omul pe usa.
Eram in stare de afect,parca as fi savirsit o crima.
O crima din dragoste.
Imi amintesc printre rinduri ca am luat florile si le-am pus pe noptiera fara sa zic vreun cuvint.
M-am aruncat in bratele acelui om.
Intr-o clipa am gasit  tot de ce aveam nevoie.
Dafapt nu aveam nevoie de supradoze de cafea nici de povesti retraite in minte.
A fost o zi banala, fara culoare.
S-a transformat intr-o scena unde se joaca o poveste de dragoste cu patos si foc.
Casa mea de la parter a prins culoare.
E innorat afara, dar eu nu vad nimic.
Am orbit.
M-a orbit lumina care a aparut pe cerul vietii mele.
Nu prea am crezut in surprize, nu prea am crezut in minuni si nici nu am crezut pe deplin in vise.
Nu vreau sa descriu aeroportul, are o lumina mult prea trista si dureroasa.
Traiesc clipa.
Dragii mei cititori, credeti in minuni, credeti  in surprize, credeti in vise.
Traiti-va momentul, traiti-va clipa.
Pictati-va viata si visele dupa indemnul inimii.
Fiti arhitectii propriilor vieti, propriilor piese de dragoste.
Fiti ceea ce doriti sa fiti si traiti ceea ce doriti sa traiti.
Pina la o noua intilnire.
Eu...
Un celebru anonim.
Unul strain.

Aprinde-ti toate stelele pentru femei...

Aprinde-ti va rog in noaptea aceasta toate stelele.
Cumpara-ti toate lalelele de la florarii.
Vreau sa vorbesc despre femei.
Ce sunt defapt femeile?
Femeile sunt lumea fiecarui barbat.
Cea mai superba  fiinta din ochii fiecarui barbat e femeia.
Tot ceea ce fac barbatii e menit sa impresioneze femeia.
Taj Mahalul a fost construit din dragoste pentru o femeie.
Care este definitia unei femei incredibile?
O femeie incredibila este o femeie exceptionala.
Iubeste mult, cu fiecare zi mai mult, cu fiecare zi e mai tinara si mai frumoasa.
Femeia are stofa de floare, are stofa de parfum.
Scopul fiecarul barbat din lume e sa gaseasca parfumul perfect al unei femei.
Femeia este placerea descoperirii.Ea e mierea si piperul.
Apartenenta de mister, artista grabita.
Fiecare ora tirzie din noapte ti-o aduce in vis.
Vine, te iubeste si pleaca.
De ce o iubesti atit de mult pe femeia aceasta?
Pentru ca e o femeie de succes?
Nu...
Pentru ca ea nu are nevoie de mine...
E capabila sa traiasca mai multe destine, e capabila sa inceapa de fiecare data o viata noua ...
E capabila sa uite trecutul, e capabila sa ierte.
Are o inteligenta sclipitoare.
Citi barbati au murit pentru o femeie?
Citi pictori au primit Premiul Nobel pentru un simplu tablou?
Cu o femeie...
Femeia e cea mai frumoasa creatura dintre cer si pamint.
Ea e apa si in acelasi timp focul.
Pasiunea, melodrama, durerea si fericirea.
Ea e sculptura cea mai reusita.
Nu exista amintiri mai frumoase decit cele despre femei.
Ea e clipa , e momentul e secunda si infinitul.
E cea mai plingacioasa,lipicioasa, cocheta, multilateral dezvoltata.
Ca sa ajungi la sufletul unei femei trebuie sa o cunosti si sa o iubesti.
Ea e realizarea tuturor dorintelor si falimentarea tuturor viselor.
Femeile sunt:
"Minunile lumii..
Rafinamentul pasiunii...
Roua diminetii...
Furtuna marii...
Curcubeul sperantei...
Cele mai frumoase bijuterii cu care ne-a inzestrat  Dumnezeu...
Regalitatea universului..."
Noi, femeile suntem un amalgam de trairi, pe cit de gingase pe atit de invingatoare,putem plinge nopti intregi, iar a doua zi avem cele mai frumoase zimbete din lume,suntem capricioase si imposibile, binevoitoare si deschise.
Suntem albul si negrul.
Dragele mele , astazi este o zi importanta, la fel ca toate zilele din viata unei femei.
Avem nevoie sa fim iubite, mingiiate, ascultate, acceptate,tandre,sensibile, puternice,copilaroase.
In seara zilei de azi, avem nevoie sa fim cele mai frumoase, cele mai pasionale,cele mai mindre.
O sa primim flori...
Multe flori...
La multi ani tie, femeie!
La multi ani tie, mama!
La multi ani tie ,bunica!
La multi ani tie,surioara!
La multi ani tie, iubita!
La multi ani tie,prietena!
La multi ani tuturor femeilor din lume!
Fiecare din noi e cea mai frumoasa femeie, sa stiti.
Fiecare din noi merita flori, diamante, perle, nestemate si iubire.

Povesti de dragoste din seria unui celebru anonim 2.

E ora 00:00.
Trece ultimul troleu, e semn ca a mai trecut o zi.
Pe strazi nu e nimeni.
Vintul duce linistit praful,se aseaza incet pe masinile parcate si parca demult date uitarii.
Luna se scalda in lumina boltii cerului senin.
Stelele, cite una cad.
Ele nu mor.
Se duc pe un alt cer.
Bancile sunt goale si reci, iar aleea clasicilor e inundata de intuneric.
La floraria de vis-a-vis nu mai e nimeni.Se vede lumina doar la un geam.Afara sunt citeva glastre cu trandafiri ofiliti de un ros aprins.
Ma intreb daca mi-as dori unul.
Probabil ca da.
Sunt doar simple gesturi din dragoste pentru femei.
Ce ai face pentru o femeie?
Uneori nimic, alteori totul.
Uneori putin ,alteori infinitul.
Stam pe banca din spatele aleei.
Cuminti , ascultam noaptea,ascultam sunetele ce nu se aud.
Ascultam muzica din surdina, ascultam tipetele din miezul noptii...
In seara aceasta sunt cea mai frumoasa femeie din lume.
Asa ma faci tu sa fiu,asa ma faci tu sa ma simt...
Vrei sa plecam?
Sa mergem acolo la mansarda?
Nu.
Ce scurt e raspunsul tau.
Lasa-ma sa stau cu tine.
In seara aceasta esti cel mai important barbat din lume, asa te fac sa fii, asa te fac sa te simti...
Apropo barbatii tot pling.
Da.
Stiu.
Din dragoste pentru femei?
Probabil...
Nu ne lasa noaptea sa plecam, nu ne lasa aleea.
S-ar simti singura fara noi.
Am impresia ca noi nu stam cu ea, noi avem lumea noastra.
Lumea noastra e una neinteleasa de umanitate si de legile ei.
La coltul strazii este o cafenea.De acolo se aude o vioara, s-aude un tambal.Alcool si multe tigari.Unii isi ineaca amarul, altii isi sarbatoresc fericirea.
Alcoolul la ia privirea, ii asa stersi si obositi.
Iese cite un strain , se grabeste sa plece.Nu vrea sa prinda zorii aici.Asta ar insemna ca a pierdut o noapte intreaga.Pleaca toti.Se ridica scaunele pe mese.Se incheie inca o noapte.Se incheie inca un spectacol de cafenea dintr-o zi obisnuita.
Stiu ca nu departe este un tirg de tablouri.
As vrea sa mergem acolo,dar e inchis.E inca miez de noapte.
Imi place acolo,miroase a ulei de pictura si a pinza catifelata.
Vad de fiecare data aceleasi tablouri cu maci rosii care ma innebunesc.
Macii acestea imi ornamenteaza visele.
Dar nimeni nu-i cumpara, desi nu sunt prea scumpi.
Nu -si permit toti acest lux.In fiecare zi aici vad pictori,tristi, ingindurati.
Ei vad viata ca pe o perla alba ,imaculata.O perla in mii de culori.
Uleiul de pictura stropeste orice, atinge si coloreaza.
Ce frumos ar fi daca toti am vedea viata precum o perla colorata.
Dar...
Revin la noi, la banca noastra timida, calda si singuratica.
Cred ca e timpul sa plecam,n-as vrea sa ne prinda zorii.
Trebuie sa ajungem la mansarda, sa ne savuram in linistea noptii cafeaua.
In curind o sa apara cei care matura strazile.Odata cu strazile ne matura si decorul nostru, romantic, desprins dintr-o poveste clasica de dragoste.
Povestea aceasta de dragoste nu se sfirseste aici.Suntem deja la mansarda...
Dragul meu cititor si draga mea cititoare,continua in mintea ta aceasta poveste asa cum ti-o doresti...
A voastra celebra, anonima.
Pina la o noua intilnire.
Povesti de dragoste pasionale si infinite.

O poveste de dragoste de dupa cortina.

Hai sa ne urcam in tren si sa plecam spre mare.
Am visat sa ajung cu tine la mare aceea ,inca mai visez.
Imi imaginez plaja  alba de nisip si apusul ca  o ploaie aurie de lumina.
Pe plaja nu e nimeni.
Baiatul de serviciu a strins umbrelele.
Se lasa noaptea,patrunde valurile.
Le arunca in stinca.
Geme.
Tace.
Nisipul e rece.
Ne acopera, ne incalzeste si ne asculta.
Nu vreau sa plecam de aici.
Cred ca marea aceasta a ascultat toate durerile lumii.
Astazi  marea e linistita.
Lumina cade pe trupuri, le acopera, le da o alta alura.
Portul acesta nu l-a vazut nimeni vreodata.e doar al nostru.Ce frumos e sa ai marea ta.
Marea ta in care sa te arunci oricind, sa cauti linistea, sa cauti zbuciumul, sa cauti teatrul,sa cauti scena.
Sa cauti viata.
Sa cauti destinul fericit pe care ti-l doresti.
Ar fi frumos.
Si stii ce ar mai fi frumos?
Cel mai frumos ar fi , stiind ca esti un actor, sa ti se dea sa joci doar comedii.
Dar cei care scriu, traiesc si drame.
Traiesc povesti de dragoste nemarginite...
Fericiri neatinse si senzatii nesimtite.
Nu toti sunt celebri si nu toti sunt anonimi.
Primavara aceasta ,dragii mei, vreau sa ne urcam toti in tren si sa plecam spre mare.
Poate  ne regasim.
E posibil ca acolo sa ne astepte vreo poveste de dragoste nejucata.
Pina la o noua intilnire.